Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Aham și Ahavritti

pagina 2

Discipolul: Ego-ul sub formele sale imateriale și cauzale nu devine intangibil, astfel că nu mai putem să-l sesizăm căutând sursa lui Ahamvritti în timpul stării de veghe?
Maestrul: Nu. Această căutare duce la însăși existența ego-ului. Imaterialitatea acestuia din urmă nu trebuie să ne deruteze.

Discipolul: Singurul scop adevărat este acela de a realiza ființa pura și necondiționată a Sinelui, care nu depinde deloc de ego. La ce-ar putea folosi o căutare centrată pe ego în forma sa de Ahamvritti?
Maestrul: Ego-ul nu se caracterizează decât printr-o singură funcție esențială (deoarece el este evanescent, contează mai puțin faptul că îl înfățișăm aici sub forma sa, sub activitatea sa sau în orice alt fel). El este un nod care leagă Sinele (conștiința pură) de corpul fizic care este inert și lipsit de capacitatea de a simți. De aceea ego-ul este numit Cid Jada Granthi (nodul dintre conștiință și ceea ce este ne animat), e-ul, aparatul psihic. Căutând sursa lui Ahamvritti veți sesiza numai aspectul esențial al ego-ului, Cit (conștiința, văzută ca o caracteristică a Realității Ultime). Din acest motiv această analiză trebuie să vă conducă la realizarea purei Conștiințe de Sine.

Discipolul: Ce relație există între Conștiința Pură Realizată de Jnani și "Eu", acceptat ca experiență esențială și primordială?
Maestrul: Conștiința nediferențiată a ființei pure este Inima, Hridayam, ceea ce sunteți cu adevărat, așa cum însuși cuvântul o exprimă (Hrit + Ayam = inima, aceasta). Din inimă emană e-ul. Aceasta este experiența primordială. Acest Eu are caracterul de Shuddha Sattva (Sattva pură). Cu această calitate de Shuddha Sattva Svarupa (a cărei natură proprie este Sattva pură, adică neatins de Rajas și Tamas) E-ul pare să subziste la Jnani (eliberat).

Discipolul: La Jnani (omul eliberat) ego-ul subzistă sub forma Sattvaica și prin urmare el pare a fi real. Este adevărat?
Maestrul: Nu. Existența ego-ului, sub orice formă ar fi, este ea însăși o aparență, atât la Jnani (omul eliberat) cât și la Ajnani (omul ignorant). Dar acesta din urmă este dominat de iluzia că starea de veghe și lumea sunt reale; ego-ul îi pare a fi real. Vazând un Jnani (om eliberat) acționând ca celelalte persoane, se va simți obligat să-i atribuie și lui o individualitate.

Discipolul: Atunci care este rolul lui Ahamvritti la Jnani (omul eliberat)?
Maestrul: El nu are rol. Caracteristica unui Jnani este Inima însăși. El este unit, identificat cu această pură Conștiință nediferențiată pe care Upanishadele o desemnează sub numele de Prajnana (conștiința care cunoaște). În Aitareyaupanishad există una din cele patru mari afirmații ale Upanishadelor: "Brahman este Prajnana". Prajnana este cu adevărat Brahman; nu există alt Brahman (Suprem Absolut) decât Prajnana."

Discipolul: Cum este posibil atunci ca Ajnani (omul ignorant) să trăiască în această nefericită ignorare a singurei și unicei Realități?
Maestrul: Deoarece el nu-și percepe decât propriul mental care nu face decât să reflecte lumina raspândită de Conștiința Pură care emană din Inimă. De această Inimă, Ajnani (omul ignorant) nu are cunoaștere. De ce? Pentru că mentalul său este extravertit și nu și-a căutat niciodată sursa.

Discipolul: Ce împiedică această lumină infinită și nediferențiată a Conștiinței care emană din Inima să se reveleze unui Ajnani (om ignorant)?
Maestrul: Precum apa dintr-un vas reflectă imensul soare în limitele strâmte ale recipientului, tot astfel Vasanasurile sau tendințele latente ale individului reflectă, precum oglinzile, lumina universală și infinită a Conștiinței emanând din Inimă, prezentând sub formă de reflexie, fenomenul pe care noi îl numim mental. Cum el nu vede decât această reflecție, Ajnani (omul ignorant) ajunge să se creadă o ființă finită, un Jiva (individualitate). Dacă mentalul se introvertește cautând sursa lui Ahamvritti, Vasanasurile se sting. Absența lor antrenează dispariția fenomenului de reflexie, adică a mentalului care se resoarbe atunci în lumina Realitații Unice, Inima. Aici se află rezumatul și esența a ceea ce un aspirant la desăvârșire trebuie să cunoască. Datoria sa imperioasă constă în a căuta cu fervoare și concentrare sursa lui Ahamvritti.