Ramana Maharshi

Ramana Arunachala - de Arthur Osborne

pagina 3

Zilnic obișnuiam să șed în hol în fața lui. Nu aveam de pus nici o întrebare, deoarece teoria era un lucru înțeles de mult. Vorbeam cu el numai ocazional despre anumite probleme personale. Dar îndrumarea lui fără cuvinte era continuă, puternică și subtilă. Poate că sună ciudat pentru o minte vestică, însă gurul învață prin tăcere. Asta nu înseamnă că nu intenționa să răspundă cu toată seriozitatea întrebărilor sincere; ci acest lucru înseamna că adevăratele învățături nu constau în explicațiii, ci în influența prin tăcere; alchimia lucra direct în inimă. M-am străduit să practic în mod constant vichara, conform instrucțiunilor sale. Având un simț puternic al datoriei și obligației, am continuat, în paralel cu aceasta, să urmez și alte forme de sadhana pe care începusem să le practic înainte de a veni la Bhagavan, chiar dacă acum le găseam a fi inutile și greoaie.

Într-un final i-am explicat lui Baghavan în ce încurcătură mă zbăteam și l-am întrebat dacă le puteam abandona. A consimțit, explicându-mi că toate practicile duc la vichara.

Din momentul sosirii mele la Tiruvannamalai nu mi-am mai pus problema dacă voi mai pleca vreodată. Sosisem acasă, încă de la început, când părerile mele despre Bhagavan erau atât de eronate, când perspectivele mele materiale păreau atât de neclare. Poate tocmai pentru aceasta Bhagavan, în bunăvoința sa, a acordat inițiere unuia care o căuta, dar care nu avusese încrederea în sine să o poată cere.

Această perioadă de apropiere fizică constantă a durat pâna la începutul anului 1948. Nu am fost niciodată într-o poziție materială care să-mi fi permis să presupun că aș fi putut să-mi permit să petrec trei ani la așhram, dar împrejurările se aranjează conform cu voința lui Bhagavan. Nu numai că Grația sa m-a ținut acolo, dar mi-a permis de asemenea și să fac față unei lungi perioade lipsită de venituri, plus alte încercări și greutăți, iar aceasta fără frământări excesive. Deși nu vorbea niciodată de dificultățile și necazurile mele, îmi inunda inima de pace.

La începutul anului 1948 vecinătatea fizică permanentă a încetat să fie necesară și munca profesională a devenit o urgență. Am găsit de lucru în Madras. Am luat cu mine un tablou pictat în ulei în mărime naturală - un cadou de la Dr. T.N. Krishnaswamy, un discipol care era fotograf. I l-am arătat lui Bhagavan înainte să plec, iar el l-a luat în mâinile sale, înapoindu-mi-l după aceea și spunându-mi: "Îl ia pe Swami cu el." De atunci acest portret îmi vorbea mai profund decât oricare altul și mă privea cu dragostea și grija cu care gurul mă privea atunci când eram în prezența sa fizică.

După aceea obișnuiam să merg la Tiruvannamalai numai în week-enduri și vacanțe, și fiecare vizită era revitalizantă. Am fost acolo în timpul unei operații pe care Baghavan a trebuit să o suporte și am primit darshan imediat după aceasta, iar grația cu care m-a primit mi-a înmuiat inima și m-a făcut să simt remușcări, dându-mi seama ce recompensă mare primeam pentru un efort așa de mic. Am fost acolo în acea noapte de aprilie însemnată de soarta morții corpului și am simțit un calm în spatele durerii, minunându-mă de tăria pe care Bhagavan ne-a insuflat-o ca să putem suporta pierderea. Treptat, treptat, unul după altul am început să descoperim că Bhagavan nu a plecat nicăieri și că, așa cum a promis, e încă aici.

Din acea zi prezența lui în inima mea a devenit mai vitală, revărsarea Grației sale mult mai abundentă, suportul său mult mai puternic. De atunci am mai fost la Tiruvannamalai și, de asemenea, Grația care emană din mormântul său este Grația lui Ramana cel Viu. În decursul anilor care au trecut nu am simțit nici o chemare de a scrie despre Bhagavan. După moartea corpului și reasigurarea "Eu nu plec nicăieri; Eu sunt aici; unde aș putea să plec?", am avut un vis în care m-a chemat la el, și în care îngenunchiam înaintea sofalei sale. Și-a pus mâinile pe capul meu în semn de binecuvântare. După aceasta am simțit un impuls de a scrie despre Bhagavan, și în special să explic accesibilitatea căii de Investigare a Sinelui pe care el a predat-o.