Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Căutarea Sinelui

pagina 3

Discipolul: În această viață plină de limitări, aș putea realiza eu vreodată fericirea Sinelui?
Maestrul: Această fericire a Sinelui este mereu cu tine și o vei găsi și tu singur dacă o vei căuta cu ardoare. Cauza suferinței nu se găsește în viața exterioară. Ea este în tine și se găsește în ego. Tu îti creezi limite ție însuți și apoi începi o luptă fără speranță pentru a le transcende. Toate suferințele sunt datorate egou-lui. Durerile apar din cauza sa. La ce ar fi de folos să atribui evenimentelor vieții cauza acestei suferințe care se află în mod real în tine? Ce bucurie ați putea găsi în lucrurile exterioare vouă? și chiar dacă ați obține-o, cât timp ar putea dura ea? Dacă negați ego-ul și îl transformați în cenușă negându-i existența, veți fi liberi. Dacă îl acceptați vă va impune limitări și vă veți lansa într-o luptă inutilă pentru a le transcende. În acest fel hoțul a încercat să-l "ruineze" pe regele Janaka. A fi Sinele, care este adevărata voastră natură, este singurul mijloc de a realiza beatitudinea, binele vostru etern.

Discipolul: Deoarece nu am realizat acest adevăr, că doar Sinele există, n-ar fi mai bine să adopt Bakti Marga (Marga- cale) și Yoga Marga, ca fiind mai potrivite scopurilor Sadhanei decât Vichara Marga? Realizarea ființei noastre absolute, adică a lui Brahma Jnana (cunoașterea lui Brahman, Supremul Absolut) nu ar fi imposibil de atins pentru un om obișnuit ca mine?
Maestrul: Brahma Jnana nu este o cunoaștere pe care să o dobândești și care să-ți dea bucuria atunci când ai dobândit-o. Acesta este un punct de vedere fals, care va trebui abandonat. Această presupunere ignoranța va produce chinuri fără sfârșit ca în cazul celor zece proști care se lamentau pentru "pierderea" celui de al zecelea tovarăș care nu fusese niciodată pierdut. De unde apare în această parabolă cel de al zecelea om? S-a pierdut el vreodată? Întelegând că el a fost întotdeauna acolo, există ceva nou de cunoscut? Cauza tristeții lor nu se află în pierderea unuia dintre ei ci în propria lor ignoranță, cu alte cuvinte în presupunerea lor că unul dintre ei se înecase, deși le era imposibil să știe care, deoarece ei nu număraseră decât nouă persoane.
Tot astfel este și cazul tău. Nu există în realitate nici un motiv pentru care să fi trist sau nenorocit. Tu însuți impui limitări propriei tale naturi de ființa infinită și apoi tot tu te plângi pentru că nu ești decât o creatură finită. În acel moment realizezi o Sadhana sau o alta pentru a elimina aceste limitări care de fapt nu există.
Dar dacă Sadhana ta admite existența lor, cum te va ajuta ea să transcenzi aceste limitări? De aceea eu îți spun că trebuie să cauți ceea ce ești cu adevărat - ființa pură, infinită, Sinele Absolut. Ești mereu Sinele și numai el. Prin urmare, nu poți să ignori în mod real niciodată Sinele; ignoranța ta este fără fundament, ca cea a celor zece nefericiți care își plângeau tovarășul. Ea este cea care îi făcea să sufere. Deci adevărata cunoaștere nu va crea pentru tine o nouă ființă. Ea va aboli pur și simplu "ignoranta ta ignoranță". Fericirea nu este adăugată naturii tale. Ea nu face decât să se reveleze ca fiind starea ta adevărată, naturală, eternă și de nesfârșit. Singurul mod de a te elibera de suferință constă în a cunoaște și a fi Sinele. Cum ar putea fi aceasta în afara ta?