Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Cunoașterea Sinelui

pagina 2

Dualitatea subiect-obiect și triada observator-observație-observat nu pot exista decât fiind susținute de Realitatea Unică. Dacă ne întoarcem către interior în căutarea acestei Realități Ultime, toate celelalte aspecte dispar. Cei care văd aceasta, sunt cei ce cunosc înțelepciunea. Niciodată ei nu sunt supuși dualității.

Cunoașterea obișnuită este mereu însoțită de ignoranță, iar ignoranța este însoțită de cunoașterea obișnuită limitată; singura adevărata Cunoaștere este aceea prin care este cunoscut Sinele. El poate fi realizat căutând să înțelegem ceea ce înglobează cunoașterea și ignoranța.

A cunoaște tot restul fără a-ți cunoaște Sinele esența individuală, deci fără a cunoaște Cunoscătorul însuși, nu este oare o dovadă a ignoranței?

Atunci când este cunoscut Sinele, care este substratul cunoașterii obișnuite și al ignoranței, cunoașterea obișnuită și ignoranța dispar.

Adevărata Cunoaștere este doar aceea în care nu este nici cunoaștere obișnuită, nici ignoranță. Ceea ce este cunoscut în mod obișnuit nu este Cunoaștere adevărată. Doar Sinele strălucește și nu există nimic altceva de cunoscut decât Sinele. El singur este Cunoașterea. El nu este vid.

Sinele, care este Cunoaștere adevarată, este Realitatea Unică; cunoașterea multiplicității este o falsă cunoaștere. Nici chiar această falsă cunoaștere, care este de fapt ignoranță, nu poate exista ea însăși separată de Sine, care este Adevărata Cunoaștere. Varietatea ornamentelor din aur este ireală deoarece nici unul dintre ele nu poate exista fără aurul din care toate sunt făcute.

Dacă vorbim la persoana întâi, se manifestă, de asemenea, și persoana a doua și a treia. Dacă căutăm natura reală a persoanei întâi și o recunoaștem, atunci pierderea noțiunii de "eu" antrenează pierderea noțiunii de "tu" și "el". Starea care rezultă, ce strălucește în Divin, este starea naturală a fiecăruia, este Sinele.

Trecutul și viitorul nu pot exista decât în raport cu prezentul. De altfel, atunci când ele însele se manifestă, nu sunt altceva decât prezent.

A dori să determini natura trecutului și a viitorului ignorând prezentul în sine este echivalent cu a vrea să numeri fără a cunoaște numărul unu care exprimă începutul.

Ce ar deveni fără noi timpul și spațiul? Dacă ne identificăm cu corpul, vom fi supuși timpului și spațiului, dar suntem noi oare corpul? Noi suntem Unicul, neschimbat acum, atunci și pentru totdeauna, aici, acolo și pretutindeni. Prin urmare noi suntem Sinele pur, dincolo de timp și spațiu.

Pentru cei care nu au realizat Sinele, ca și pentru cei care l-au realizat, cuvântul "eu" se referă la corp. Însă pentru cei care nu au realizat Sinele, cuvântul "eu" se limitează la corp, în timp ce pentru cei care au realizat Sinele, care cuprinde și patrunde și corpul, cuvântul "eu" strălucește precum Sinele nelimitat.

Pentru cei care nu au realizat Sinele, ca și pentru cei care l-au realizat, Adevărul este limitat la forma acestei lumi, în timp ce pentru cei care l-au realizat, Adevărul strălucește în perfecțiunea fără formă care este însăși substratul lumii. Acestea sunt toate diferențele între ei.