Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Cunoașterea Sinelui

pagina 3

Numai cei care nu cunosc sursa ultimă a destinului și a liberului arbitru discută, dorind să afle care dintre ele acționează asupra celuilalt. Cei care cunosc Sinele ca sursă unică a destinului și a liberului arbitru, sunt eliberați de acestea două. Cum ar mai putea ei să se lase prinși într-o discuție privind aceste probleme?

Cel care îl vede pe Dumnezeu fără a vedea Sinele, nu vede decât o imagine mentală. Cel care vede Sinele, îl vede pe Dumnezeu. Cel care, anihilându-și complet simțul ego-ului, vede Sinele, l-a găsit pe Dumnezeu deoarece Sinele nu există separat de Dumnezeu.

Care este semnificația reală a scrierilor sacre ce afirmă că dacă ai cunoscut Sinele, l-ai cunoscut pe Dumnezeu? Cum poate fi cunoscut propriul Sine? Și, deoarece suntem o ființă unică, dacă nu ar putea fi cunoscut Sinele, cum ar putea fi cunoscut Dumnezeu? De aceea trebuie să-i devenim ofrandă dăruită în sacrificiu.

Divinul iluminează mentalul și strălucește în interiorul acestuia. În afară de orientarea spre interior a mentalului și fixarea lui continuă asupra Divinului, nu există alt mijloc de a-l cunoaște pe Dumnezeu cu ajutorul mentalului.

Nu corpul este cel care se numește "Eu". Nimeni nu poate susține că în starea de somn profund, "Eu" încetează să mai existe. Acolo de unde acest "Eu" își are izvorul, tot restul își are izvorul. Cercetați cu luciditate mentală locul din care acest "Eu" izvorăște.

Nu corpul fizic este cel care se autodenumește "Eu", și nici Realitatea Supremă a Conștiinței (care fiind absolută nu se manifestă). Între cele două, la limita corpului fizic, ceva izvorăște în calitate de "Eu". Acest ceva este cunoscut sub numele de CHIT-JADA-GRANTHI (nodul dintre Conștiința și materia inertă) fiind numit totodată și suflet, corp subtil, ego, SAMSARA, mental și așa mai departe.

El se manifestă fiind asociat unei forme și se menține atâta timp cât mai există o formă. Având formă, el se hrănește și crește. Dar dacă îl cercetăm cu atenție, acest fals spirit, care nu are formă proprie, își abandonează stăpânirea sa asupra formei și se dizolvă.

Dacă ego-ul există, tot restul există de asemenea. Dacă ego-ul nu există, nimic altceva nu există în experiența empirică. Cu siguranță, ego-ul este totul în experimentarea lumi. Deci a căuta ceea ce este acest ego reprezintă fundamentul renunțării la tot.

Starea în care sentimentul ego-ului nu izvorăște este starea reala de existență. Fără căutarea și atingerea acestei stări de neizvorâre a sentimentului de "eu", cum s-ar putea obține starea de anihilare a individualității, de unde sentimentul de "eu" nu mai poate reveni? Fără această realizare, cum poate fi atinsă adevărata stare a ființei, în care este realizată identitatea cu Sinele?

Precum un om care se scufundă pentru a căuta o comoara ascunsă în apă, tot astfel trebuie sa ne scufundăm în noi înșine cu ajutorul unui mental focalizat și lucid, controlându-ne suflul și cuvântul, pentru a găsi locul de origine a sentimentului de "eu".

Singura căutare care conduce la Realizarea Sinelui constă în a înțelege sursa setimentului de "eu", cu ajutorul unui mental interiorizat și fără a pronunța cuvântul "eu". Meditația asupra ideii" eu nu sunt acesta, "eu sunt Acela" poate fi un ajutor în căutare, dar nu poate fi căutarea însăși.