Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Cunoașterea Sinelui

pagina 4

Dacă ne punem mental întrebarea "Cine sunt eu?", eu-l individual se va nărui, confuz, în momentul în care este atinsă Inima spirituală și imediat Realitatea Ultimă se manifestă spontan sub aspectul "Eu-Eu". Dar deși ea se revelează sub aspectul de "Eu", aceasta nu este ego-ul, ci Ființa perfectă, Sinele Absolut.

Ce ar mai rămâne de realizat pentru cel care, după ce și-a dizolvat ego-ul, este cufundat în beatitudinea Sinelui? Conștiința sa este în Sine și în nimic altceva. Cine ar putea să înțeleagă această stare?

Deși scrierile sacre afirmă "Acela ești tu", a medita asupra ideii "Eu sunt Acela și nu acesta" nu este decât un semn de slabiciune mentală, deoarece noi suntem etern Acela, Sinele. Tot ceea ce avem de făcut este de a căuta Sinele care este ceea ce există cu adevărat, Martorul.

Este, de asemenea, la fel de absurd a spune "Eu nu am realizat Sinele" ca și a spune "Eu am realizat Sinele". Ar putea exista doi "Sine", din care unul (Sinele) să fie obiectul realizării celuilalt (cel care afirma "Eu")? Adevărul accesibil experienței spirituale a fiecăruia este că nu există decât un singur Sine.

Din cauza iluziei născute din ignoranță, oamenii, în loc să recunoască și să realizeze plenar Sinele, care este întotdeauna și pentru toți Realitatea inerentă dominând prin propria sa natură în centrul Inimii, caută sa afle dacă el există, dacă el are o formă sau nu, sau dacă este dual sau non-dual.

A căuta și a te stabili în Realitatea Ultimă, este singura Realizare. Toate celelalte realizări (SIDDHIS) sunt asemanatoare cu cele care se derulează în vis. Ar putea ele să apară reale celui care s-a trezit din somn? Ar putea ele să îi înșele pe cei care au atins Realitatea Ultima și s-au eliberat de MAYA (iluzie)?

Doar în cazul în care survine ideea "eu sunt corpul", meditația asupra ideii " eu nu sunt acesta, eu sunt Acela" ne poate ajuta să rămânem detașați de corp. De ce trebuie noi să gândim mereu "eu sunt Acela"? Este necesar pentru un om să întrețînă ideea "eu sunt un om"? De fapt, nu suntem noi întotdeauna Acela?

Afirmațiile: "dualitatea în curs de a fi cucerită, nondualitatea în afara Realității Ultime" sunt la fel de false. Atunci când se realizează o cercetare (în dualitate), ca și atunci când a fost găsit Sinele, cine altul realizează aceasta, dacă nu "cel de-al zece-lea om"?

Aceasta face aluzie la o povestire tradițională despre un grup de zece proști care plecaseră într-o călătorie. La un moment dat ei au trecut un râu și după ce au ajuns pe celalalt mal, au vrut să se convingă că trecuseră toți cu bine. Fiecare a început să numere membrii grupului, dar fiecare i-a numărat pe ceilalți nouă și a uitat să se numere pe sine însuși. Gândind că cel de-al zece-lea om s-a înecat, au început sa-l plângă. Tocmai în acel moment trecea pe acolo un călător care i-a întrebat ce se întâmplase. El și-a dat seama imediat de cauza greșelii lor și pentru a-i convinge că nu s-a petrecut nimic rău, i-a pus să treacă prin fața lui și le-a dat, fiecăruia în parte, câte o lovitură în momentul în care treceau, cerându-le să numere loviturile.

Atâta timp cât omul acționează atașat, el recoltează de asemenea fructele acțiunilor sale, dar atunci când el realizează Sinele, căutând să înțeleagă cine este cel care acționează cu adevărat, simțul său de a fi cel care acționează dispare și tripla KARMA este terminată. Aceasta este starea de eternă eliberare.

Atâta timp cât omul se consideră legat, gândurile de înlănțuire și eliberare persistă. Căutând ceea ce este legat se realizează Sinele etern, desăvârșit și liber. Când ideea de înlănțuire încetează, ar mai putea să subziste ideea de eliberare? Dacă se spune că eliberarea este de trei feluri, cu formă, fără formă, sau cu și fără formă, atunci lăsați-mă să vă spun că anularea acestor trei forme de eliberare este singura, adevărata Eliberare.