Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Disciplina Mentală

pagina 2

Discipolul: Există momente în care persoanele și lucrurile capătă o formă vagă, transparentă, ca într-un vis. Nu ne mai dăm seama că ele vin din afară; suntem conștienți în mod pasiv de existența lor, fără să le mai raportăm la noi înșine. Atunci spiritul se scaldă într-o pace profundă. Oare în astfel de momente suntem pregătiți să ne cufundăm în Sine? Sau o astfel de stare e nesănătoasă, provenind dintr-un fel de auto hipnoză? E bine să o întreținem datorită păcii temporare pe care o aduce?
Maestrul: Există în noi o stare de conștiință asociată unei liniști lăuntrice; este exact starea în care trebuie să ajungem. Dar faptul de a pune întrebări cu privire la aceasta fără a fi înțeles că e vorba despre Sine, arată că starea experimentată nu e stabilă, ci întâmplătoare.
Verbul "a se cufunda" se potrivește atunci când este vorba despre tendințe extrovertite. Mentalul trebuie dirijat și introvertit, în așa fel încât să se cufunde la o adâncime mai mare decât cea a aparențelor exterioare. Dar atunci când pacea domnește ca o regină, fără să umbrească totuși conștiința, mai e oare nevoie să ne cufundăm? Atât timp cât nu întelegem că e vorba despre Sine, efortul pentru a ajunge în această stare se poate într-adevăr numi o "Scufundare". În acest sens putem folosi verbul "a se cufunda" în loc de "a realiza". În această lumină întrebarea pe care ați pus-o nu-și mai are rostul.

Discipolul: Mintea mea continuă să aibă o preferință pentru copii, poate din cauză că forma unui copil este adeseori folosită pentru a personifica Idealul. Cum să fac să depășesc această preferință?
Maestrul: Fixează-te asupra Sinelui. De ce să te mai gândești la copii și la reacțiile tale față de ei?

Discipolul: Mi se pare că a treia mea vizită la Tiruvannamalai mi-a intensificat simțul egoismului și m-a făcut să meditez mai greu. E întâmplător sau ar fi mai bine să evit astfel de locuri pe viitor?
Maestrul: E imaginar. Acest loc, sau indiferent care altul, se află în tine însuți. Trebuie să pui capăt unor astfel de scorneli; căci locurile, să-ți fie clar, n-au nimic de-a face cu activitățile spirituale. Asta e valabil și pentru mediul tău înconjurător. Tu nu te afli în el ca urmare a unei alegeri personale. El apare în mod natural și îți este impus într-o oarecare măsură. Trebuie să te ridici deasupra, fără să te lași prins în capcana lui. (Un băiat de opt ani și jumătate vine și se așează în camera unde se întâlneau discipolii pe la ora cinci seara, pe când Bhagavan era plecat pe Munte. Cât timp a lipsit el, băiețelul a vorbit despre Yoga și despre Vedanta într-o tamilă pură, simplu și literar, cu numeroase citate din învățăturile Sfinților și din Scripturile Sacre. Atunci când Sri Bhagavan, care lipsise vreo trei sferturi de oră, s-a întors, o liniște deplină domnea în încăpere. Copilul a rămas douazeci de minute în prezența lui Sri Bhagavan fără a scoate o vorbă, dar și fără a-și mai lua privirea de la el. Apoi au început să-i curgă lacrimi din ochi. Le-a șters cu mâna și a plecat la puțin timp după aceea, spunând că mai are încă de așteptat Realizarea Sinelui).

Discipolul: Acest copil este extraordinar! Cum se explică aceasta?
Maestrul: Caracteristicile ultimei sale vieți sunt foarte marcante la el. Dar oricât de puternică ar fi amprenta lor, ele nu se pot manifesta decât când mintea este calmă și împăcată. Toată lumea știe că atunci când te străduiești să-ți trezești memoria, te confrunți deseori cu un eșec, în timp ce alte ori ești pur și simplu străfulgerat de amintiri dacă mintea rămâne liniștită.

Discipolul: Cum putem face ca mintea rebelă să devină calmă și liniștită?
Maestrul: Întoarceți-vă la izvorul ei ca s-o faceți să dispară, sau practicați o renunțare totală ca s-o înfrângeți total. Acest sacrificiu este echivalentul Cunoașterii Sinelui. Ambele căi implică în mod necesar propria voastră disciplinare. Ego-ul nu se supune decât atunci când recunoaște prezența Puterii Supreme.

Discipolul: Cum aș putea să scap din Samsara, ce pare a fi adevărata cauză a agitației noastre mentale? Renunțarea nu este oare un mijloc eficient pentru a obține liniștea spiritului?
Maestrul: Samsara nu există decât în mintea voastră. Ați auzit vreodată ca lumea să strige: "Iată-mă, sunt eu, lumea!"? Dac-ar fi așa i-am simți neîncetat prezența, chiar și în timpul somnului. Dar cum ea nu există de fapt în timp ce dormim, înseamnă că nu e permanentă. Iar ceea ce nu e statornic n-ar putea avea nici un fel de substanță. Întrucât lumea n-are nici un fel de realitate în afara Sinelui, acestuia îi e ușor să o supună. Doar Sinele e permanent. Renunțarea constă în a nu confunda Sinele cu non-Sinele. Îndată ce ignoranța care face ca acestea să pară identice este distrusă, non-Eul încetează de a mai exista. Abia atunci apare adevărata renunțare.

Discipolul: Putem munci în lume în mod detașat chiar și în absența unei astfel de renunțări?
Maestrul: Numai un Atma-Jnani poate fi un bun Karma-Yoghin.

Discipolul: Bhagavan condamnă filosofia Dvaita?
Maestrul: Dvaita presupune confuzia între Sine și non-Sine. Advaita înseamnă non-identificarea acestora.