Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Inima este Sinele

pagina 4

Discipolul: Deoarece Sri Bhagavan a declarat că Sinele poate să fie resimțit în oricare din centri de forță, deși locul său este în Inimă, nu ar fi posibil, grație practicii lui Dhyana asupra centrului dintre sprâncene, ca tocmai acest centru să devină locul Sinelui?
Maestrul: Atâta vreme cât este vorba de o etapă în practica concentrării, în care ne fixăm atenția asupra unui loc determinat, orice considerație despre locul sinelui nu poate fi decât o teorie. Voi vă gândiți că sunteți subiectul, cel care vede. Locul în care se concentrează atenția voastră devine obiectul care este văzut. Este deci vorba despre ceea ce se numește pur și simplu Bhavana(ideație). Atunci, când din contră, deveniți Martorul, vă absorbiți în Sine și nu sunteți decât una cu El. Aceasta este Inima.

Discipolul: Trebuie să practicăm neapărat concentrarea asupra locului dintre sprâncene?
Maestrul: Atunci când se practică Dhyana, oricare ar fi ea, obiectul asupra căruia sadhaka își fixează mintea, încetează să mai existe și să fie distinct de subiect. Subiectul și obiectul devine Sinele unic, Inima. Practica concentrării asupra centrului dintre sprâncene este o Sadhana ca oricare alta. Pe durata concentrării gândurile sunt disciplinate eficient. Si iată motivul: orice gând reprezintă o activitate extrovertită a mentalului. El constituie o consecință directă a” vederii” fizice sau mentale. Totodată trebuie să notăm că această Sadhana specială, care constă în fixarea atenției între sprâncene, trebuie însoțită de Japa; într-adevăr, (în ordinea importanței organelor de simț), ceea ce vine imediat după ochiul fizic este urechea fizică, fie pentru a disciplina fie, din contră, pentru a dispersa mentalul. Tot astfel, după ochiul mentalului(cu alte cuvinte, vizualizarea mentală a obiectului) urmează urechea mentalului (cu alte cuvinte, articularea și ascultarea mentală a cuvântului) care este cea mai importantă pentru a disciplina și a reîntări mentalul, sau pentru a-l distrage și, prin urmare, pentru a-i disipa forțele. Atunci când vă fixați ochiul mentalului asupra unui centru, de exemplu centrul dintre sprâncene, trebuie să practicați totodată articularea mentală a unui Nama (nume) sau a unei Mantra. Dacă nu, veți pierde cu rapiditate din vedere obiectul concentrării. Sadhana, așa cum a fost descrisă, conduce la identificarea numelui, verbului, sinelui – oricare ar fi termenul folosit – cu centrul ales pentru a ne realiza Dhyana. Cât despre Realizarea Ultimă, aceasta este Conștiința pură, Sinele, Inima.

Discipolul: De ce Sri Bhagavan nu ne dă anumite indicații privind practica concentrării asupra vreunui centru anume sau Chakra?
Maestrul: Yoga-Sutras desemnează sahasrara în zona creștetului, ca fiind sediul Sinelui. Purusha Sukta declară că este Inima. Pentru a-i permite unui sadhaka să nu fie mereu supus îndoielilor mereu posibile, îl sfătuiesc să simtă „firul conducător” al lui „Eu” sau al lui ‚Eu sunt” și să-l urmeze până ajunge la sursa sa. Eu îl sfătuiesc astfel deoarece, în primul rând este imposibil pentru oricine să aibă cea mai mică îndoială asupra noțiunii de eu, în al doilea rând, oricare ar fi Sadhana adoptată, scopul final este realizarea sursei lui „Eu sunt”, care, formează chiar premizele experienței voastre. Dacă, prin urmare, veți practica Atma Vichara veți ajunge la Inima care este Sinele.