Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Introspecția

pagina 2

În ce fel trebuie să ne punem întrebări pentru a înțelege natura minții?
Ceea ce apare în acest corp ca fiind "eu-l" (ego-ul) este mintea. Dacă cineva se întreabă unde apare prima dată în corp ideea de "Eu" va descoperii că ea apare în Inimă. Acesta este locul de origine al minții. Chiar și dacă cineva gândește constant "Eu", "Eu", va fi condus către acel loc. Din toate gândurile care apar în minte, gândul "Eu-lui" este primul. Numai după apariția primului pronume personal, cel de-al doilea și al treilea pronume personal pot să apară. Fără primul pronume personal nu pot exista al doilea și al treilea.

Cum va putea deveni mintea liniștită?
Prin întrebarea "Cine sunt eu?", gândul "Cine sunt eu?" va distruge toate celelalte gânduri și precum bățul folosit pentru a aprinde un rug de foc, el însuși în final va fi distrus. Atunci va înflori Realizarea de Sine.

Ce rost are păstrarea în permanență în minte a gândului "Cine sunt eu"?
Când alte gânduri apar, ele nu trebuie urmate ci trebuie să ne întrebăm "Cui îi apar aceste gânduri?". Nu are importanță câte gânduri apar. De fiecare dată când un gând apare trebuie să ne întrebăm cu seriozitate "Cui i-a apărut acest gând?". Răspunsul care va veni va fi "Mie". Apoi dacă se pune întrebarea "Cine sunt eu?", mintea se va întoarce la sursa sa, iar gândul care a apărut se va liniști. Printr-o practică repetată realizată în această manieră, mintea își va dezvolta capacitatea de a ramâne permanent cufundată în propria sa sursă. Când mintea, care este de natură subtilă se exteriorizează prin intermediul creierului și a organelor de simț, apar numele grosiere și formele. Când ea ramâne în Inimă, numele și formele dispar. A nu lăsa mintea să se exteriorizeze și a o păstra interiorizată în Inimă, este ceea ce se numește interiorizare (Antar-Mukha). A lăsa mintea să meargă în afara Inimii este cunoscut ca fiind exteriorizare (Bahir-Mukha). Astfel, când mintea stă în Inimă, "eu-l" (ego-ul) care este sursa tuturor gândurilor va fi eliminat și Sinele care există de-a pururi va strălucii. Orice ar face un asemenea om, el nu va fi impulsionat de ideea egotică de "Eu". Dacă cineva acționează în acest fel, toate îi vor apare ca fiind de natura lui Shiva.

Mai există oare și alte metode pentru a liniști mintea?
Alte metode decât acest fel de a ne întreba nu reprezintă metode adecvate. Dacă prin intermediul altor metode se va încerca un control al minții, mintea ne va părea că este controlată, dar va continua să existe și mai departe. Prin controlul respirației, de asemenea, mintea va deveni liniștită. Dar ea va fi liniștită doar atât timp cât respirația rămâne controlată. Când respirația va fi reluată, mintea de asemenea va reîncepe să se miște și va hoinări, împinsă fiind de impresiile reziduale care se află în ea.
Sursa este aceeași atât pentru minte cât și pentru respirație. Într-adevăr, gândul este natura reală a minții. Gândul de "Eu" este primul gând din minte și cu el apare ego-ul. Acolo de unde ego-ul își trage originea, respirația de asemenea își trage originea. Deci când mintea devine liniștită, respirația este controlată și când respirația este controlată, mintea devine liniștită. Dar în starea de somn profund fără vise, deși mintea devine liniștită, respirația nu se oprește. Aceasta se întâmplă datorită voinței lui Dumnezeu, pentru a putea fi păstrat corpul fizic și pentru ca ceilații oameni să nu trăiască cu impresia că ființa a murit. În starea de veghe și în samadhi, atunci când mintea devine liniștită, respirația este controlată. Respirația este forma grosieră a minții. Până în momentul morții, mintea păstrează respirația în corp; când corpul moare, mintea își ia și respirația odată cu plecarea ei. Deci exercițiul de control al respirației este doar un sprijin pentru a face mintea să devină liniștită; acest exercițiu nu va distruge mintea. Întocmai precum practica controlului respirației, meditația făcută pe formele lui Dumnezeu, repetarea de mantre, postul alimentar, etc. nu sunt decât ajutoare pentru a face mintea liniștită. Prin intermediul meditației asupra formelor lui Dumnezeu și prin repetarea de mantre, mintea devine focalizată. De obicei, mintea hoinărește în permanență. După cum atunci când unui elefant îi este dată o frânghie pe care să o apuce cu trompa el va începe să meargă după noi ținându-se de frânghie și de nimic altceva, tot astfel, când mintea este ocupată cu un nume sau cu o formă ea se va "apuca" doar de aceasta. Când mintea se diversifică sub forma nenumăratelor gânduri, fiecare gând devine lipsit de forță; când însă gândurile se dizolvă, mintea devine focalizată și puternică. Pentru o asemenea minte, căutarea Sinelui prin intermediul întrebarii "Cine sunt eu?" devine ușoară. Dintre toate regulile restrictive ce ajută la liniștirea minții, cea în legatură cu consumarea în exclusivitate a hranei sattvice în cantități moderate este cea mai importantă. Respectând această regulă, calitatea sattvică a minții va crește și acest lucru va fi foarte util în căutarea Sinelui prin intermediul întrebarii "Cine sunt eu?".