Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Sinele și Individualitatea

pagina 2

Discipolul: Aș putea rămâne în Sushupti cât timp vreau și aș putea intra în această stare de voință, așa cum fac în cazul stării de veghe? Cum experimentează un Jnanin (eliberat) aceste trei stări?
Maestrul: Sushupti există de asemenea în starea ta de veghe. În acest moment, de exemplu, ești în Sushupti. Trebuie să deveniți conștienți de ea voluntar în timp ce sunteți treji. De fapt, nu există un "a intra" și un "a veni" între starea de veghe și Sushupti. A fi conștient de aceasta din urmă în starea de Jagrat se numește "Jagrat-Sushupti": acesta este Samadhi.
Ajnani nu poate să rămână mult timp în Sushupti deoarece natura sa îl obligă să iasă de acolo. Ego-ul său nu este mort și reapare în mod conștient. Din contră Jnani (cel eliberat) elimină ego-ul chiar de la sursa acestuia. El poate părea uneori că are ego, ca și cum ar fi împins de Prarabdha. Aceasta semnifică faptul că în viața curentă a unui Jnani, Prarabdha poate să pară că menține sau susține ego-ul, cum se întâmplă în cazul unui Ajnani. Dar există între cei doi o diferență fundamentală. Ego-ul unui Ajnani atunci când se manifestă (de altfel el nu dispare niciodată în afara stării de somn profund) își ignoră complet Sursa. Cu alte cuvinte, Ajnani nu este conștient de starea sa de Sushupti în starea de veghe și în cea de somn cu vise.
În cazul unui Jnani, din contră, apariția sau existența ego-ului nu sunt decât aparențe. El se bucură de existența sa continuă și transcendentală în pofida acestei existențe aparente a ego-ului. El își păstrează atenția (Lakshya) fixată continuu asupra Sursei. Acest fel de ego nu mai poate face rău. Este precum scheletul unei frânghii putrezite: își păstrează forma dar nu mai poate să lege. Păstrând în mod constant atenția asupra Sursei, ego-ul sfârșește prin a se dizolva, precum se dizolvă o păpușă de sare în apa mării.

Discipolul: Ce semnifică Crucificarea?
Maestrul: Corpul este crucea. Isus, fiul omului este ego-ul, cu alte cuvinte ideea că "eu sunt corpul". Atunci când fiul omului este crucificat, ego-ul dispare. Doar Ființa Absolută mai supraviețuiește; atunci este momentul învierii Sinelui Glorios, a învierii lui Christos - Fiul lui Dumnezeu.

Discipolul: Dar cum putem justifica crucificarea? Această omorâre nu este o crimă oribilă?
Maestrul: Întreaga lume este vinovată de sinucidere. Starea naturală de eternitate și binecuvântare este sufocată de ignoranță. Astfel, viața prezentă provine dintr-un asasinat, cel al Existenței eterne. Nu este aceasta o sinucidere? La ce bun să vă frământați în problema morții și a crimei?

Discipolul: Sri Ramakrishna afirmă că Nirvikalpa Samadhi nu poate dura mai mult de 21 de zile; dacă ea continuă, ființa moare. Este această afirmație adevărată?
Maestrul: Atunci când Prarabdha este consumată ego-ul se dizolvă complet fără a lăsa cea mai mică urmă. Aceasta este Eliberarea Ultimă, Nirvana. Dar atâta timp cât Prarabdha nu este distrusă, ego-ul revine, menținând în continuare ființa în viață, așa cum este în cazul unui Jivanmukta (eliberat în viață).